capitolul 5-Sortarea

         CAPITOLUL V. SORTAREA

 Ne-am lasat bagajele si animalele la intrare si ne-am indreptat pana spre niste usi gigantice . In fata usii ne astepta o doamna profesoara. Era micuta de inaltime, cu o palarie de vraijtor neagra, era invarsta, cu ochii negri si parul grizonat prins intr-un frumos coc.

 -Ma bucur sa va intalnesc.,spuse ea cu o voce sobra. Ma numesc Minerva McGonagal. Sunt profesoara de Transfigurari la aceasta scoala. Veti astepta cateva minute afara. Dupa care veti intra in sala in mare liniste. Va voi striga numele si veti veni in fata. Veti vedea mai multe in interiorul Marii Sali.

 -Vai!!! Broasca mea. Stai!, striga un baiat mai plinut din al patrulea rand din spatele meu.

 Se pare ca profesoara McGonagall nu se holba la noi ca si ceilalti vrajitori. Era calma si sobra.

 -Astaptati-ma aici. Vin eu dupa voi toti.

 Intrase in interiorul salii fara sa deschida usile prea mult.

 -Deci…faimosii Harry Potter si Evans Emily au venit la Hogwarts.

Era o voce pitigaiata. In fata noastra veni un baiat de aceeasi varsta cu noi. Era blond. Parul dat cu gel pe spate, ochii verzi si mici. Avea o figura de iti venea sa ii dai una in moaca.

 Ron pufni.

 -De ce razi, se rasti la Ron

 Dar Ron nu raspunse, ci se uita urat la el.

 -Să vedem.-si incepu sa il examineze-, par roscat, figura tamba, ochii nelalocul lor. Trebuie sa fi un Weasley. Ce iti mai face familia Weasley? Spunea catre saracul Ron care statea neajutorat. Cred ca Ron nu era speriat de el ca persoana ci de ce i-ar putea face.

-Face foarte bine. Multumesc de întrebare Malfoy.

 Baitul blond ranji catre Ron si se intoarse spre noi.

 -Ati vrea sa fi prieteni? Lasa-ti pe cei de aici si alaturati-va mie si prietenilor mei. Va vom ajuta cand veti avea nevoie.

 -Nu p0rea cred. Malfoy…?

 -Draco. Ma numesc Draco Malfoy. Daca asta vreti treaba voastra. Voi pierdeti.

 -Nici asta nu cred., ii raspunse taios Harry.

 -Puteti intrra acum1, striga profesoara de Transfigurari catre noi.

 Am inspirat adnc de trei ori si am intrat in interiorul salii. Era gigantica. Peretii erau deschisi la culoare, patru mese lungi cu elevi de o parte si de alta a lor aveau coifuri pe cap de aceeasi culoare cu uniformele lor, in fata meselor era o masa lunga de zece persoane. Pot baga mana in foc ca aceea era masa profesorilor. Insa ceva ciudat era in fata profesoarei care inainta cu repeziciune. Un scaun pe care era pus un coif negru de piele. VAI! Tocmai s-a miscat. Un fior a trecut in mine cand am vazut asta. DUMNEZEULE MARE! Avea si ochi si gura. Ih! Un alt fior a trecut prin mine ca o sageata.

 -Am sa va strig si voi va trebui sa veniti si sa va puneti Jobenul de Sortat. Bun sa incepem : Carmen Lontarus!

 O fata inalta pentru varsta ei iesi din grupul de elevi care statea adunat. Cand a trecut pe langa mine am simtit sa isi tinea respiratia.

 Se puse pe scaun si profesoara ii aseza palaria pe cap. Ea se gandi un momentdat si urla intr-un sfarsit:

 -Cercetasi!

 Fata sari de pe scaun usurata ca se terminase si se indreptase catre a treia masa de la stanga.

 -Bonnie Claim! O alta fata se indrepta acolo si palaria striga fara sa mai fie nevoie sa se aseze complet pe capul ei:

 -Astropufi!

 -Hermione Granger!

 Hrmione murmura ceva de nedeslusit. Un singur lucru am inteles ,,linisteste-te, nu se va intampla nimic rau”. Se indrepta catre scaun se aseza si palaria o sortase la Cercetasi. Acum imi doream cu adevarat sa ajung acolo.

 -Evans Emily! Cand mi-am auzit numele am crezut ca mor. Atrageam mai multa atentie decat deobicei. Am observat cu coada ochiului ca directorul s-a ridicat putin ca sa se uite la mine.

-Evans Emily? A zis cumva Evans Emily? Oare si Harry Potter este aici?

M-am asezat pe scaun si palaria se asezase comod in parul meu , ciufulindu-l putin, bine putin mai mult.

 -Deci, Evans…hmm oare unde sa te punem noi? Hmm…esti curajoasa , un dar al Cercetasilor dar cred ca te-ai potrivi si la Viperini. Oare unde sa te punem?

 Am observat ca toti oamenii din sala se uitara cu suspans la mine. Harry se uita in ochii mei si facea usor din maini sa ma linistesc. Eram cam agitata.

 -Nu la Viperini, nu la Viperini, nu la Viperini….murmuram eu ca pentru mine, dar palaria imi auzise murmurul si tresarise.

 -Nu la Viperini? Te-ai descurca de minune acolo. Dar fie cum vrei tu. Atunci te pun la… CERCETASI!!!

 La auzul cuvintelor toti cercetasii sarira I picioare si aplaudara zec minute da la auzirea vesti ca eu sunt in casa lor si inca zece minute la auzul vesti ca Harry va fi si el acolo. M-am indreptat catre masa Cercetasilor si atunci mi-au sarit in ochii cinci persoane. O fata foarte frumoasă, înaltă, are trup de statuie, şi păr lung şi blond, un baiat înalt şi foarte musculos, are părul negru şi cârlionţat şi gropiţe în obraji, o fata micuţă, şi cu păr scurt, ţepos şi negru, un baiat cu o statură înaltă, trup musculos, dar subţire, şi păr blond, un baiat incredibil de frumos, pielea lui eca marmura – foarte albă, trăsăturile feţei drept perfecte, părul reţine o nuanţa de bronz. Toti cinci au in comun culoarea pialii si ochii de o culoare interesanta. Aurie. Oare acestia sunt vampirii despre care vorbea Hagrid.

 -Buna Emily! imi urase fata cu parul tepos. Vrei sa stai aici? Si arata cu mana ei minunata si perfecta catre un loc, chiar langa Hermione.

 -Sigur ca da. Poate sta si Harry cu noi?

 -Sigur ca da!raspunse baiatul musculos cu par brunet. 

 -Buna eu sunt Jasper Hale. Se prezentase baiatul cu parul blond.

 -Eu sunt Rosalie Hale. Cea care a vorbit avea o voce melodioasa si calmanta.

 -Eu ma numesc Emmet Cullen! Acesta era numel baiatului cu gropite in obraji.

 -Eu ma numesc Edward Cullen! Ma bucur sa te cunosc. Spuse baiatul nemaipomenit de frumos.

 -Iar eu sunt Alice Cullen. Hai stai jos.

 Am dat mana cu toti si m-am asezat facandu-I loc si lui Harry. Familia Cullen se prezentase si lui Hary si se asezara cu toti. Cu coada ochiului am vazut ca toti se uitau la noi. Dar nu cu insistenta ci cu o privire prietenoasa.

 Am asteptat ca toata sortarea sa se termine. Cand McGonagall l-a strigat pe Draco am observat ca se intoarse spre mine cu un ranjet diabolic si facandu-mi cu ochiul. Se asezase pe scaun si Palaria isi facu datoria. Il clasase la Viperini, nici nu a trebuit sa se aseze bine palaria pe capul lui ca el a fost trimis catre cei verzi.

 -V-am sortat pe toti elevii., declarase palaria magica. Toti ati fost trimisi in casele potrivite pentru calitatile voastre. Cei de la Ochi de Soim sunt cinstiti, semeti, inteligenti, dornici de carte si stiinta, cei de la Astropufi au ca si caracteristici bunatatea, corectitudinea, cinstea, loialitatea, harniciea, rabdarea, cei de la Cercetasi au vitejiea, curajul, grandoarea, inimia curata, nobletea iar cei de la Viperini sunt intriganti, dornici de putere si afirmare, isteti, iscusiti, prefacuti, foarte sireti. Pentru aptitudinile pe care le aveti ati fost alesi I aceste case. Se cade sa cant marele cantec de inceput de an. Nu-i asa?  intrebase uitandu-se catre profesorii din fata noastra.

 -Da Jobenule. Ai dreptate. Va rog putina atentie. Vreau sa faceti liniste cateva momente. Va rog. Multumesc.

 -Cantecul de inceput de an? Ce vrea sa fie asta? Am intrebat eu catre baiatul care spunea ca il cheama Edward.

 -In fiecare an, Palaria de Sortat canta un cantec diferit care sa ne indrume in anul respectiv. Imi raspunse el cu vocea sa melodioasa si se uita-se in ochiii mei. Ochii lui aurii erau foarte calzi si prietenosi. Se uita la mine ca si cand m-ar fi cunoscut de ani de zile.

Cateva secunde, se lasa o tacere moarta. Apoi jobenul se misca. I se desprinse o panglica de la margine, ca si cum ar fi fost o gura deschisa, si jobenul incepu sa cante:

 

S-ar putea să nu fi deloc arătos,

Dar nu vă încredeţi în ce vedeţi,

Vă promit să diapar din lume,

De-ntâlniţi unul mai isteţ ca mine!

Eu sunt faimosul Joben Magic

În case, la şcoala faimoasă,

Şi, vai, cum încerc în splendoare

O pălărie mult mai frumoasă!

N-aveţi nimic în cap, cum bine se vede,

Isteţul Joben Magic o ştie prea bine,

Hai, încercaţi-mă toţi, cât mai repede,

În ce case veţi fi, să vă zic, în fine.

Bravi Cercetaşi de veţi fi,

Cu inimi curate şi mari,

Veţi şti prin curaj şi nobleţe

Să uimiţi multe alese feţe.

Astropufi de sunteţi,

Credincioşi, buni şi drepţi,

Preţuiţi veţi fi şi iubiţi.

Dacă mintea îţi e bine pregătită

Cu multă dorinţă de carte şi ştiinţă,

La Ochi de Şoim eşti bine venit

De toţi cei ca tine, aici însoţiţi.

Sau la Viperini, nu-i rău nici aici,

Prieteni la toartă cu alţii grămătici,

Isteţi, iscusiţi, prefăcuţi şi tare şireţi,

La voi, orice mijloc e bun să răzbiţi.

Încecaţi-mă, nu vă temeţi,

Şi de mine nu vă feriţi,

Căci eu, oricine şi orice ar yice,

Gândesc şi sortey bine, amice!

 Toată lumea izbucni în aplauze, de îndată ce jobenul încetă să cânte. Se înclină către cei de la mese şi rămase iar nemişcat şi tăcut.

 -Deci, Frad, George,-spunea Ron catre fraţii lui mai mari-, mi-aţi spus că trebuie să înfrunt o creatură imensă şi fioroasă. Dacă asta e fioroasă nu vreau să ştiu cum e cea blândă.-arăta el către Jobenul Magic, cu un fel de sarcasm in vocea sa-.

 Amândoi chicotiră si îi raspunseră primtre râsete.

 -Ron…acela era u test, vroiam să ştim cât de tare poţi tremura la auyul unei veşti din acestea.+îl cicăliră ei, dar Ron era îmbufnat pentru că a fost tras pe sfoară.-

 -Deci, Emily…ce crezi că te v-a aştepta în şcoala asta? Mă întrebă Jasper. Vreu idol mai vechi?

 -Nu cred ca asta se va intampla in viata asta, Jasper.

 M-am uitat catre Emmet care incerca sa isi ascunda un raset, dar se pare ca el era contagios, deoarece in cateva secunde cativa elevi din jurul nostru izbucnira si ei in rasete. Pana cand au fost redusi la tacere de catre privirea serioasa a profesoarei McGonagall.

Am intors capul si am privit catre masa profesorilor. In colt era un profesor care se uita urat la mine si la Harry. Acela avea un par slinos, si ochii negrii. Privirea pe care ne-o arunca era clar o privire de genul ,nu sunteti bine veniti aici” sau ,,nu va suport”.

 -Cine este profesorul care vorbeste cu Quirrell?

 -Ei bine, accela este profesorul Severus Plesneala. Nu este un profesor foarte primitor. Este seful casei Viperinilor. Daca te uiti mai atenta ai sa vezi faptul ca pe nimeni din casele vecine nu suporta. Fura puncte de la case doar pentru mici fleacuri., imi explica Edward.

 – Aaa…puncte? am intrebat eu nedumetita.

 -Da. Fiecare elev primeste niste puncte bonus pentru o fapta buna. Nu chiar pentru orice fapta buna. Dar pentru cele care sunt apreciate de catre profesori. Sau pot lua din puncte. Pentru faptele mai putin bune, care afecteaza scoala sau pe cei din ea. Punctele se aduna in niste clepsidre. Uita-te la cele patru clepsidre. Sunt goale. La sfarsitul anului profesorii calculeaza punctele si se ofera Cupa Caselor, casei cu cele mai multe puncte.

 Intra devar, avea dreptate. Clepsidrele erau goale. Deasupra lor plutea cate o piatra pretioasa.

 -Rubinul este piatra casei noastre. Smaraldul este piatra casei Viperinilor. Topazul este piatra casei Astropufi iar acvamarinul este piatra casei Ochi de Soim. La sfarsitul anului toate clepsidrele vor fi pline cu aceste pietre pretioase.

 -Am inteles!

 -Emily?…intreba Alice. Se pare ca ai toate calitatile unui Cercetas. Toti din casa aceasta sunt fericiti ca va avem la noi., si arata catre gemenii Weasley care le faceau in ciuda celorlalte case.

 In acel moment in fata mea aparu o fantoma cu guler inalt si pisat. In momentul acela m-am cufundat intr-o galeata cu apa gretoasa-metaforic vorbind-

 -Cine esti tu?! L-am intrebat eu speriata.

 -El este Nick Aproape-far de cap!, imi explicase Rosalie.

 -Prefer mai degraba Sir Nicolas de Mismy, zise fantoma intepata.

 -Dar de ce ti se spune Aproape-cel-far-de-cap?, intrbase Ron putin interesat. Ochii ii sclipira catre Percy. Fratele cel mare care era inca la scoala.

 -Ei bine…fantoma isi puse mana pe gat si isi scoase capul putin.

 -Vai de mine! e de adreptul infricosator, exclamara ceilalti elevi din anul I.

 -Multumesc de complimente!, raspunse Sir Nicolas putin enervat. Se pare ca eu ar trtebui sa plec.

 Rosalie incepu sa se ia la harta cu fantoma casei Cercetasilor. Ii spunea ca nu ar trebui sa fie asa de nepoliticoasa cu noii veniti. Am renuntat sa mai intervin pe masura ce cearta se inteti.

 -Uita-te la profesorul cu parul slinos, imi spuse Harry.

 -La profesorul Snape vrei sa zici? Da, e infiorator. Nu ar schita un zambet nici daca l-ai implora.

 -Dar tu de unde sti?. Nu ai vorbit cu el niciodata.

 -Mi-a spus Edward. A mai spus ca el este seful casei Viperinilor.

 -Ihi!.

 -AUU!, am strigat amandoi cand ne-am uitat in ochii lui,

 -Ce s-a intamplat? Intrebara Emmet, Percy si Hermione in cor.

 -Nimic…ne-am …ne-am lovit cu picioarele sub masa, am mintit noi. Defapt adevarul a fost ca cicatricile noastre ne durura ingrozitor. Nu am vrut sa bagam sperieti in ei. Intr-un final directorul vobi:

 -Acum ca v-ati potolit setea si ca v-ati hranit vreau sa ma ascultati. Este inceputul semestrului. Toti elevi care vor sa fie in echipa de vajhat, trebuie sa vina la preselectii. Pentru mai multe informatii puteti discuta cu profesoara Madam Hock. As vrea ca elevii din fiecare an sa nu mearga in Padurea Interzisa asta daca nu vreti sa aveti probleme. Si coridorul de la etajul trei este dtrict interzis.

 Directorul era un om înalt, slab, cu păr lung şi argintiu, barba lungă. Are ochii albaştri, un nas lung şi coroiat (arătând de parcă s-ar fi rupt de cel puţin două ori) şi degete lungi. Poartă ochelari în formă de semilună.

 -Fred, George. Cum il cheama pe directorul scolii?

 Ei doi se uitara nedumeriti catremine. Amandoi erau ca doua picaturi de apa. Fred şi George Weasley sunt fraţi gemeni. Sunt identici până la ultimul pistrui de pe faţă, roşcaţi (ca orice Weasley) şi înalţi. Fred şi George Weasley sunt copiii lui Molly şi Arthur Weasley. Ei au 3 fraţi mai mari (Bill, Charlie, Percy) şi doi fraţi mai mici (Ron, Ginny). Au fost repartizaţi de Jobenul Magic la casa Cercetaşilor.

 Nu am intalnit-o nici odata pe Ginny. Dupa descrierile lui Ron ea are culoarea parului rosie, culoarea ochilor caprui, este scunda si draguta.

 -Pe directorul scolii il cheama Albus Percival Wulfric Brian Dumbledore, imi raspunsera ei doi.

 -E un nume foarte lung. Mă mir că l-aţi putut reţine.

 -As dori sa cantam cu totii imnul scolii. Haideti sa incepem:

La auzul acestor cuvinte profesorii schitara un zambet acru.

Hogwarts, Hogwarts, te iubim,

Cate in luna si-n stele vrem sa stim!

Batrani sau tineri,

Intelepti sau naivi,

Vrem din suflet sa-nvatam

Lucruri noi si frumoase.

In mintile noastre incap multe

Idei mari si-nvataminte,

Tot ce are valoare sa stim.

Aminteste-ne tot ce-am uitat,

Caci vrem sa-nvatam cat mai mult,

Aici, unde viata e-un mare tumult.

-Ah, ce minunat! Muzica vocilor de copii. Cel mai minunat lucru pe care il avem. Hai, la culcare! Repede-repejor!

 Elevii din anul I il urmara pe Percy urmati de ceilalti elevi din anii mai mari. Incolonati toti. Mi-am intors capul ca sa ma uit dupa familia Cullen. Toti cinci erau in spate la anul III. Mi-au facut cu mana. Era putin ciudat. Nu m-am gandit niciodata la vampiri care sa fie asa de prietenosi. Dar daca acesta era planul lor de a ma atrage si a ma manca. Doar eram o vedeta printre ei. Daca ar fi facut asta ar fi fost faimosi in lumea vampirilor.