Capitolul 8- Sarutul

CAPITOLUL VIII. SARUTUL

Saptamanile au trecut greu. Primele doua saptamani au fost mai dificile. Toti elevii se holbau si susoteau cand noi treceam pe langa ei. Toti ne ignorau. Dar apele sau mai calmat si noi am inceput sa ne integram. Vinerea Nymphadora sosise la noi in camera ca sa ne ia, am urcat la baieti in camera si am inceput sa ne prezentam fiecare. Am inceput sa radem, sa glumim, sa cantam. Mai ales Lucretia si David. Amandoi au o voce mununata. Eu cred ca sunt afoana. Nici odata nu am incercat sa cant datorita sarmului enervant al Eleonarei.

Ma intrebam de ce alti copi nu au fost atacati. De ce am supravietuit doar noi. Ce la impiedicat ep Voldemort sa ne ucida. Habar nu aveam.

In schimb ucrurile se schimbara intre mine si Harry. Parca era mai bland, mai dulce, mai ismpatic decat inainte. Intr-o zi m aluase in brate si ma pupa pe obraz. Oare ce l-a apucat? Poate ca a pus un pariu cu cineva si l-a pierdut, poate asta e pedeapsa. Niciodata nu a fost asa de galant cu mine. Dar mai era un lucru care ma nedumerea. Pe care dinte cei doi prieteni ai mei sa il aleg. Il cunosc pe Harry de cand m-am nascut si il plac dar mai e cineva. Edward Cullen. Cel mai frumos baiat din scoala. Cel mai galant vampir pe care l-am vazut. Recunosc ca nu am mai vazut vampiri dar acesta parca e mai bland decat fratii lui. De un lucru sunt sigura, sunt neconditionat si irevocabil indrgagostits lulea de el. Dar el ii dadea atentie doar atunci cand avea ochii aurii. Cand ii avea negri era mai rigid. Dar cele doua luni trecura iar el trebuia sa imi axplice ce s-a intamplat cu el de este atat de frumos si de ce are ovhii aurii. Si el si familia lui. Stiam ca e vampir dar nu putea sa o recunosc in fata lui. Asa ca intr-o zi cand ieseam de la ore m-am gandit sa il urmaresc prin padure. L-am urmarit vreo jumatate de ora pana cand se oprise. Vazuse o caproara in fata lui si se atinti pe ea. O intepa cu coltii lui si ii bause tot sangele.

-Vai de mine, am icnit eu.

Se pare ca eu am iesit din tufisul in cae m-am ascuns si el isi ridica capul. Pe marginea gurii avea o dara de sange. Se uita la mine cu ochii calzi si imi raspunse icnetului meu.

-Se pare ca acum mai urmarit ca sa vezi cese intampla. Cum de ai avut curajul sa faci sta? Nu iti este frica ca eu sunt un monstru si vreau sa vanez?

-Nu nu imi este frica. Stiu ca esti un vampir dar am vrut sa vad cu ochii mei daca chiar e adevarat. Nu esti un monstru. Esti un vampir care nu omoara oamenii. Ii ajuta sa traiasca. Nu ii omoara penru ca nu vrea sa devina un monstru. Si ce daca manaci sange de animal. Oamenii mananca carenea lor. Toti mancam un lucru care apartine de animal.

-Da, dar eu am ucis oameni pentru a ma hrani. Nu stii cum e. Toti suntem asa. Toti ne hranim cu sange. Diar cu sange. Emily. Eu am o putere. Pot sa ascult gandurile oamenilor sau a fiintelor vii. Dar tu si Harry ma innebuniti. Nu pot auzi nimic. Nu pot sa stiu ce ganditi. Nu am mai intalnit asa ceva inainte.

-Deci tu ce concluzie ai?

-Ei bine, si arata cu degetul spre cicatricea mea. Cred ca e din cauza cicatricii. Asta este singurul lucru care ma ajuta sa inteleg de ce nu pot sa va citesc mintea. Nici lui Stim-noi-cine nu pot sa o citesc. Cred ca in noaptea cand va lasat urma de pe frunte va dat un scut pe care el il are, sau asa ceva. Nu imi pot imagina ce va face de necitit.

-Bun, dar asta e singurul lucru care te enerveaza lamine?-Nu chiar. Si mirosul tau. Nu e foarte puternic. Asta e problema. Nu prea il simt.

-Aha…altceva?

-Ce mai vrei? Nu e de ajuns? Nu e deajuns ca in orice secunda te pot omora sau transforma?

-Nu…nu ma intereseaza. Nu imi pasa. Daca vrei sa ma omori nu ai decat. Nu am nimic de pierdut. Nu am familie.

-BA DA AI!, icni el catre mine dar figura sa era calma.

-Da, ai dreptate. Am veri si pe…Harry. Dra daca vrei sa ma transformi nu ai decat sa o faci. Daca asta este ceea ce vrei fa-o! Nu sta degeaba.

-Nu am sa iti fac niciodata rau. Nu tie. Esti prea firava si tin prea mult la tine ca sa te fac un monstru.

-Cum vrei. Doar sa sti…poti oricand sa o faci.

El marai dar incet abia daca puteai auzi.

-Ce intelegatoare poti fi. Am crezut ca taunci cand ma vei vedea facand asta ma vei uri. Dar daca nu iti este frica atunci de ce ai icnit?

-Am icnit la faptul ca este adevart. Acum imi explic faptul ca esti nemaipomenit de frumos, de bland, de rapid la vajhat, mai talentat, mai detoate. Dar trebuie sa recunosti ca eu si Harry te putem intrece la viteza la Vajhat.

Ma apropiasem de le . Acum fata noastra era la cinci centimetri una de alta. Se uita in ochii mei iar buzele sale le atinsera pa ale mele suspinand:

-Niciodata.

-Dovedeste-o!

Se apropie si mai mult. Ma lua in brate si mana lui dreapta era in parul meu. A simtit suspinul din buzele sale atunci cand ma saruta. Mainile mele ii inconjurasera gatul si il tineau mai aproape de mine. Am simtit stransoarea cu care ma tinea. Era ferma dar dulce. Chiar daca era rece am simtit caldura in corpul meu. Era ceva de vis. Parul sau cu tente de bronz era dat cu gel si arata minunat. Buzele sale le zdrobira pe ale mele-metaforic vorbind-. Stiam ca nu e bine ce fac dar nu ma puteam opri. Daca cineva m-ar fi vazut in padure sarutandu-ma cu cineva as fi murit dar acum nu imi pasa daca ma vede cineva. Ma gandeam doar sa nu se termine. Era prea bine. Daca as fi avut o mama sunt sigura ca mi-ar fi spus ca sunt prea mica ca sa ma sarut cu cineva pe buze. Dar considerand ca nu mai aveam nu suparam pe nimeni. Doar pe Harry. La gandul acela un fior imi trecuse prin tot corpul. Daca Harry afla inima lui era franta. Nu puteam sa ii fac asta. Dar nu am puteam dezlipi de Edward. Mirosul lui dulce era ametitor. Nu am mai reistat mult si am lesinat in bratele lui. Ma trase repede de la pieptul lui ca marmura si ma luase in brate. Alerga prin toata padurea si intra in aripa spitalului. Acolo ma lasa jos si Madam Pomfrey imi dadu ceva pentru somn. Cred ca era un somnifer. Imi spuse ca trebuie sa raman aicio saptamana dar pe Edward nu il lasa sa stea cu mine. Cand Madam Pomfrey se intoarse el am sarutaa pe frunte si pleca. Am regretat faptul ca eram prea slaba ca sa ma lupt cu mireasma lui. Nu am rezistat foarte mult. Vroiam sa tina mai mult sarutul. A doua zi dimineata Hermione venii la mine. Ma gasi adormita dar ma tezi ca sa vada ce s-a intamplat cu mine.

-Emily? Ce ai patit? Ti s-a facut rau de ai lesinat?

-Nu… dar abia puteam vorbi. Nu…nu am …nu mi s-a facut greata am reusit eu sa spun fara suflare.

-Dar atunci ce ia patit. Edward mi-a spus ca ti te-a vazut pe pamant lsinata.

-Da, am ametit si am lesinat. Atata tot.

-Doar asta? Esti sigura ca nu ai facut niic?

-Da sunt sigura. Ma intrebam daca Edward iar fi spus si ce s-a intamplat in padure. Sau daca cineva ma vazuse.

-Ok, atunci te las sa te odihnesti. Ne mai vedem am sa iti aduc temel de pe ziuua de azi dupa ce termin. Ok?

-Ok.

Iesi afara dar intra ca vantuyl Allice. Era tare bucuroasa. Topaia de colo in colo. am inteles faptil ca ii spusese ce s-a intamplat.

-Deci Emily? Cum a fost? Edward mi-a spus ca a fost minunat. tie cum ti s-a parut?

-Stai, am intrerupt-o. Ti-a spus despre ce s-a intamplat in padure?

-Normal. Doar sunt sora lui favorita. Deci cum s-a intamplat

I-am povestit tot ce se intamplase si ea ramase muta d euimire.

-Ai stat acolo fara sa fugi cand el vana? Dar cum posibil asa ceva. Inseamna ca etsi foarte curajoasa. si inseamna ca fratele meu e si mai puternic dacta am crezut. Noi deobicei nu putem rezista la mirosul de sange uman cand suntem la vanatoare dar se pare ca el a rezistat. Nu pot sa cred. E asa de romantic. Vai, isi dau capul pe umeri de parca visa la ceva cu adevarat siropos.

-Da…romantic…romantic de iti vine sa lesini.

-Ei, nu e vina ta. Mirosul nostru iti face asta. Daca ai lesinat nu insemana ca esti slaba sau asa ceva.

-Da…poate ai dreptate. A fost minunat. Absolut minunat. A fost…nici nu am cuvinte. A fost….intelegi ce vrau sa spun. Dar acum ca stiu cred ca o sa fie mai bine. Adica…nu va mai trebui sa imi spuneti ca sunt prea mica ca sa alu. Dar am o intrebare. Cati ani ai?

-Ei bine…nu prea imi aduc aminte cine am fost defapt in viata de dinainte de vampirism. Nu imi aduc aminte prea bine…totul e in ceata…cred ca la varsta de 17-20 de ani. Nu stiu exact.

-Aha. Dar Rosalie? Ea cati ani are?

-Ea a fost prinsa in corpul de vampir la varsta de 18 ani.

-De cat timp are 18 ani?

-De vreo 73 de ani.

-Asa de mult? Uau!

-Ei bine stai sa vezi cati ani are Carlisle de vampir. Are vreo trei sutesaizeci si doi de ani de vampirism.

-UAU! Dar e foarte mult. Iar Edward? Cati ani are de vampirism?

-Ei bine a fost creat…nascut…cum vrei sa ii spui…in anul 1918 la varsta de 17 ani. Deci fa si tu socoteala si vezi.

-Aha! Ei bine e ceva.

-Da.Este ceva, spuse ea cu un zambet pe buze. Ei bine eu trebuie sa plec. Va veni Carlisle sa se ocupe de yine si de anezia ta.

-Carlisle? Dar el nu e doctor in Hogsmade?

-Ba da este dar a venit pentru o luna aici ca sa o ajute pe Madam Pomfrey. Te as. Pa pa.

-Stai! El stie de …sti tu ce?

-Nu, nu stie. Dar cred ca o sa isi dea seama daca suspini dupa Edward.

-Ha, ha , ha! Foarte amuzant.

Ea rase cu putere si iesi din salon. In schimb intra un barbat mai frumos decat un stra de cinema. Carlisle este ca un fotomodel: este blond, are cam 1.90, şi un corp bine făcut. Se indrepta catre mine cu pasi repezi.

-Buna, Emily. sunt doctorul Carlisle Cullen. Intinse mana catre mine si am facut cunostinta.

-Ma bucur sa va cunosc doctore Cullen.

-Bun, hai sa vedem. Din cate mi-a spus Madam Romfrey tu ai fost gasita lesinata si cineva te-a adus. E voie sa stiu cine te-a adus. Sau este un scret, a spus el razand.

-Sugur. M-a adus Edward.

-Aha, am inteles. Deschide gura si spune ,,A”.

-AAA. Imi puse o lingura medicinala pe limba si imi examina gatul.

-Nu ai nici o problema in gat. Hai sa vedem daca ai temperatura. Luase un termometru de pe noptiera si mi-l puse usb limba. se pare ca nu ai foarte mare febra. Esti deocamdata bine. Pot sa stiu cum ai lesinat?

-Da, am ametit si am cazut.

-Ok, am sa te pun sa stai aici osaptamana-la auzul acelor cuvinte am tresarit dar el ma reduse la tacere-nu am ce safac. nu te pot lasa sa bantui pe aici si sa lesini din nou. Am sa iti pun o perfuzie. Se pare ca ai fost deshidratata. Se poate vedea pe buzele tale albe. imi pusesem degetele pe buze din reflex. Acum vreau sa stai linistita fara sa te agiti. Am sa vin sa te verific dn ora in ora sa vad cum esti…-dar nu termina de spus ca Edward intra pe usa-..a bun chiar cu tine vroiam sa vorbesc. Hai Edward afar. Sa o lasam pe Emily sa se odihneasca.

Edward il asculta si iesi afara. Dar vorbira prea tare incat i-am putut auzi.

-…de ce ai facut asta. Saraca fata e deshidratata. Nu ma intrerupe. stiu ca nu puteai sa rezisti mirosului dar totusi puteai fi mai bland. Nici chiar asa de tare. Nu crezi?

-Stiu da ce puteam sa fac? Eu nu ma puteam controla ca tine. Si oricum sa o fi vazut. Era calma si gandea rational in acel moment de teama pe care am crezut ca il simte. Habar nu ai cum era. Era asa de calma si incerca sa ma convinga ca nu sunt un monstru.

-Se pare ca si tu ai rezistat. adr totusi cum ai putut sa te lasi urmarit? Daca era altcineva? Daca era cineva care ar fi dat fuga la castel ca sa te demaste? Ce faceam atunci? eu inteleg ca esti fericit dra trebuia sa fi mai atent. Nu se poate repeta asta.

-Nu va spune nimanui. sunt sigur de asta.

-Si eu am incredere totala in ea. Dar imi este teama ca ai fi putut sa o omori. de asta mie mie teama. Sa nu se mai intample! Da?

-Da tata. nu se vai mai intampla. Insa chestia care ma deruteaza e ca ea si Harry nu au miros si nu ii pot auzi cand vin. De asta nu am putut sa o bag in ceata.

-NU ARE MIROS? NU O AUZI? Dar asta e practic specific Stim-noi-cui. Desigur…au cicatricile…asta ii face imuni. Cicatricea este de vina. Nu trebuie sa te panichezi. Gata cu palavrageala despre asta. Anuntai si pe ceilalti despre puterea lor de scut. Trebuie informati. Si sun-o te rog pe Esme.

-Bine Carlisle.

Cand am auzit discutia nu a putut sa nu imi treaca prin cap faptul ca Carlisle stia de intamplarea din padure. Gandul acesta ma facu saajung la a doua intrebare. Cine sa ii fi spus daca numai…ALICE! Cred ca am so strang de gat pe micuta vampirita. Pff!

Atunci intra Edward in graba in salon. Am intors capul si el era langa patul meu stand in geninchi.

-Emily..esti bine? Imi pare rau. nu m-am putut abtine. Imi pare atat de rau…

-Stai linistit…sunt bine. Nu am nimic. Sunt ok. Stai linistit. Nu te mai agita.

-Dra cum sa nu ma agit cand tu esti la pat dupa…intamplarea din padure. Of, of, of ce ma fac eu cu tine?

-Un singur lucru.

-Ce?

-Sa ma lasi sa dorm. Sunt franta.

-Sigur, orice iti face bine.

Ma saruta pe frunte si pleca afara. Am inchis ochii si am adormit.

Am inceput sa imi reamintesc dupa-masa in care ma saruta. Era primul meu sarut. Si era de la un vampir. Daca acesta era planul lui de a ma atrage si a ma omora? Nu, nu, nu, nu, nu…refuz sa cred asta! Nu poate. Este prea bun. Prea dulce.

Dar cand visam eu mai bine intra Hermione, Ron si …Harry.

-Hey Emily? Cum mai esti? intreba Ron.

-Bine, mai bine. Nu grozav dar bine. Macar pot vorbi mai bine.

-Dar ce s-a intamplat?,intreb aHarry.

-Aaa….aaa…am ametit si se pare ca Edward m-a gasit si m-a adus aici.

-Se pare ca el e peste tot unde esti tu. Nu ai vazut cum se uita la tine la antrenamentele de vajhat…., dar se opri, Hermione ii dadu o privire care daca era veninoasa il omora. Il reduse la tacecre. Scuze, se scuza Ron.

-Nui nimic.

-Baieti…e trei si jumatate. Nu ar trebui sa fiti la antrenament?

-Ba da…vai bine ca ne-ai amintit. Bolton o sa ne omoare daca vede ca ma intarziat. Hai sa mergem Harry.

Amandoi iesira afara. Dar eu stiam de ce Hermione ii avertiza la privinta cu ora. Vroia sa afle mai multe detalii despre lesin.

-deci acum ca au plecat imi vei spune ce s-a intamplat defapt>

-Ei bine…of! Stai jos sa iti spun.

-Sunt numai ochii si urechi.

-Ei bine…mam dus pe camp si l-am vazut pe Edward, am vorbit si …

-Si…?

-Si…ma saruta…pe buze.

-CE? ED…

-Taci…mai incet nu vreau sa afle nimeni. Nici baietii, am redus-o eu la tacere. Ai inteles?

-Da am inteles. Dar chiar te-a sarutat? Uau, ce tare si cum a fost?

ma enerva faptul ca ea nu vroia sa inceteze. Nu era ceva DE LAUDAT. Daca afla cineva de chestia aia cred ca m-ar fi umilit tot timpul.

-Hermmione! Nu vrei sa incetezi?  A fost bine, minunat, extraordinar ce mai vrei?

-Atat am vrut sa stiu. Ranji si iesi afara din camera.

-Hey Emily! Era vocea poe care nu vroiam sa o aud atunci. Stiam ca ma sa il fac sa sufere. Of! De ce trebuia sa incurce cineva lucrurile?

-Hey Harry. Ce mai faci?

-As putea sa te intreb acelasi lucru. Cum esti? Mi-au spus ca ai lesinat.

-Da…cam asa ceva.

-Cam asa ceva? E ceva ce nu vrei sa imi spui?

-Da….ar..ar fi ceva. Vezi…eu am lesinat din cauza ca m-am sarutat cu Edward. Am vazut ca a incremenit si avea ochii mari cat cepele. Nu respira iar el isi pierdu echilibrul. Nu intelegeam de ce  facea asa mare haz de necaz.

~ de ficharrypotter pe ianuarie 13, 2010.