Capitolul 12-Impacarea

CAPITOLUL XII.IMPACAREA

Insfarsit….aveam spatiul acordat de Edward…era putin cam incomod sa se tina dupa tine una in truna ca un catel. Acum eram in extas ca Harry ma iertase, era foarte bine sa ma inteleg din nou cu el. Nu stiam de ce dar simteam o oarecum atractie intre mine si el. Acum de cand neam impacat eram mai apropiati decat inainte. Se pare ca acum Edward si cu Harry se intelegeau de minune. Erau cei mai buni prieteni…bine hai sa nu exageram dar totusi se intelegeau. Totusi partea cea mai faina era ca acum era un loc pe care nu l-am inspectat inca. In seara aveam de cand sa imi iau pelerina pe mine si sa ma duc acolo. Desigur aveam de cand sa il invit si pe Harry dar asta mai putea astepta acum eu ma grabeam in ami termina temele pentru ca erau o groaza de facut si nu aveam foarte mult timp. Aveam antrenamente la Vajhat si Boston era putin mai agitat deoarece incepea cupa Anului Nou care era putin mai dificila. Erau mai multe antrenamente, mai multe meciuri…totul era amplificat. Antrenamentele incepeau sa devina din ce in ce mai obositoare si nu ma mai tineau picioarele. Intr-o zi chiar am picat rau de pe matura. Simteam ca totul o ia razna. Alice a prevestit ca s-ar putea sa castigam dar viziunile ei se pot schimba. Insa in ultimele nopti aveam cosmaruri din ce in ce mai dense. AM avut unul in care unii din prietenii mei mureau. Era ingrozitor de atunci ma tineam scai de ei ca sa nu pateasca ceva. Pana si la baie eram in stare sa ma duc cu ei. Deoarece eu stiu cum este sa pierzi pe cineva drag de langa tine. Pentru cheatia asta suferi toata viata. Nu am avut niciodata dragostea unei mame, protectia unui tata. Nu, niciodata nu le-am avut. Tot timpul a trebuit sa ma descruc singura, sa fac totul asa cum matusa Amy si unchiul Christopher vroiau. Chiar si verisoara mea Eleonara imi dadea ordine. Facea totul doar ca sa ma puna pe mine intr-o lumina proasta in fata iubitilor mei unchi. Dar stiam ca asta va lua sfarsit deoarece eu voi schimba lucrurile…….

Azi era ltima zi de antrenament, maine era marele meci de final. Echipa noastra castigase 17 din 18 meciuri si juca finala contra Viperinilor care castigasera 16 din 18 meciuri. Meciul era strans intre cele doua echipe. Cand ne priveau in ochi puteau chiar sa uciga. Nimic nu le statea in cale sau cel putin asa ziceau ei. Insa in noapte de dinaintea meciului am avut cel mai groaznic cosmar. Am visat ingrozitor.

Eram eu intr-un loc intunecta, intr-o sete continua de viata. Parca lumea mea s-ar fi sfarsit in acel moment, lucruri mici si distruse stateau in fata mea. In fata era o lumina pala care ma atragea catre ea. Eu incercam sa ajung la ea dar cu cat ma duceam mai mult in fata cu atat se departa. Era ceva oribil. Un sunet se auzi ca intr-un ecou. Era o voce de femeie. Stiam ca ma mai auzit acest tipat undeva dar nu puteam sa imi amintesc unde. Totul era in ceata. Nici nu mai stiam cum ma chema. Totul era duferit. MA uitam la lucrurile care se inmulteau in jurul meu dar nu aveau nici o noima pentru mine in acel moment. Dar atunci….BANG! Cineva tocmai cazuse langa mine. Era..era….era Edward. Care se uita la mine cu ochii mari si aurii. Am cazut langa el si am incercat sa il ridic. Canatrea o tona. L-am lasat jos si sm inceput sa ii dau palme peste fata ca sa se trezeasca dar el nu reactiona. Langa mine se auzea inca un sunet puternic. Langa mine era o femeie cu parul blond si lung. Avea ochii incisi deci nu am putut afla culoarea lor. Era slaba dar inalta si avea cat de cat culoare in obraji. Nu stiam de unde o cunosteam. Singurul lucru pe care il stiam era Edward. Poate pentru ca pe el il cunoscusem mai recent. Insa femeia era necunoscuta. Alter mi de oamenii cadeau lanag mine. Era cel mai groaznic lucru care s-a intamplat. Dar intr-o clipita totul disparu iar eu ramasesem intr-un loc interminabil si negru. O liniste innebunitoare. Incepeam sa ma schimb. Nu mai auzeam nimic. Am incercat sa imi ridic mainile si am reusit. Aveam nocor ca inca mai aveam simtul tactil. L-am pus pe fata dar nu le-am putut vedea. Erau chiar langa mine dar eu nu le-am putut vedea. Totul era de speriat. Eram ca intr-un film horror. Tot ce mai lipsea erau monstrii care trebuiau sa ma sperie. Nu mai stiam ce sa fac. Sa ma panichez sau sa stau nemiscat in speranta ca totul se va termina. Dar intr-un final totul lua sfarsit si ma trezisem din cosmar. Nu stiam daca sa ii spun lui Edward sau sa nu ii spun. Sau sa ii spun lui Harry sau nu. Eram ca la un concurs de intrebari. Daca alegi raspunsul corect castigi ceva ajutor. Daca nu, te descurci singur sau esti crezut un nebun. Totul era posibil. Dar atunci imi veni ideea. Poate ca Harry visa acelasi lucru ca al meu, sau poate ca acesta este un semn ca sa nu ma duc la meci. nu puteam sa imi abandonez echipa. Nu eram meschina dar totusi acest vis insemna ceva.

M-am uitat pe ceas, era 9:30, meciul avea sa inceapa pe la 11:00. Am sarit din pat, mi-am luat halatul, portfardul si m-am indreptat catre baia fetelor. Acolo m-am uitat in oglinda. Totul era normal la mine. Nu eram alba la fata. Nu aveam cearcane. Nu aveam nimic. M-am spalat repede si mi-am luat jeaca cea rosie cu crae urma sa joc pe mine. Jeaca am primit-o cand am intrat in achipa. Boston mi-a spus ca era foarte important sa o purtam, mai ales ca suntem noi am putea fi confundati de cealalta echipa si sa fim doborati din greseala. Toate celelalte echipe erau agresive intre ei. Toti coechipieri se certau intre ei pe baza zburatului. Dar nimeni nu ma intrecea pe mine si pe Harry pe matura. Nici Edward care era un vampir foarte rapid. Am alergat la poatra Cecetasilor de pe terenul de Vajhat, vremea era foarte mohorata. Ploua cu galeata sau mai bine zis turna cu galeata.

-Hey Emily…..cum de ai intarziat? Tu tot timpul erai matinala.

-Ei bine…..m-am sculat tarziu.

-Aaaa……cred ca e de vina laptele cald pe care l-ai baut aseara. Ti-am zis eu sa nu bei lapte cald cu miere. O sa iti provoace somnolenta. Si sti cum faci cand dormi asa de adanc.

-Stai un pic Boston……cum fac eu cand dorm bustean? Doar nu vrei sa insinuezi ca sforai…nu-i asa?

-Nu….vreau sa zic ca vorbesti in somn. Aseara ai indugat ceva ce nu am putut descifra. Norocul tau ca nu am inteles ce ai zis.

-Ce enervant esti. Zici ca esti Harry 2. Si el ma tot critica cu mormaitul meu. Mai lasati-ma si voi in pace.

-Bine, dar sper ca asta nu te va face sa nu castigi meciul de azi.

-Nu iti fa probleme Boston….daca ea nu prinde hotoaica o voi prinde eu….se auzi un sunet in spatele meu. M-am intors si era Harry care radia de fericire. Eram incantata peste cap ca era asa fericit. Asa vroiam sa il vad. Fericit si fara nici o grija. Era tot ce imi doream.

-Deci Emily-zise Harry venind spre mine si isi inconjura mana peste umarul meu. Eu am facut acelasi lucru- esti incantata ca ma vezi asa?

-Dar cum…..?

-Ai uitat ca pot intra in capul tau sau nu?

-Harry James Potter…cum iti permiti sa intri in capul meu……

-Dar tu Emily Jenniffer cum iti permiti sa intri in capul meu, mi-o taia el.

-Bine…eu sunt fata tu nu. Eu am nevoie de o intimitate MAI MARE decat a ta.

-Halal intimitate daca tot intri in capul meu. Ai uitat ca daca tu intri in capul meu si eu pot sa vad ceea ce vezi si tu. Nu numai tu sa vezi ceea ce vad si eu.

-Ai dreptate.

-Logic ca am.

-Bun, Harry am un plan. Avem un coltisor de castel ne intrat ce ai zice sa ne luam pelerinele si sa mergem acolo in noaptea asta?

-Sune bine…dar stai…nu vom fi prinsi. Adica iar au blocat locurile din castel cu tot felul de vraji. Am putea fi descoperiti. Ce zici sa stam si sa ne calmam?

-Si sa pierd vremea in Casa Cercetasilor? Nu mersi. Daca tu esti prea fricos ca sa  vi eu ma voi duce de una singura.

-Hai…stai asa eu nu sunt las. Doar ca nu vreau o scrisoare trimisa unchilor mei. Si cred ca nici tu nu vrei asta. Sau vrei sa te inchida toata vara in camera ta fara sa vezi lumina zilei?

-Nu nu vreau dar avem pelerine invizibile. Putem sa ne strecuram oriunde am vrea. Ai uitat?

-Da ai dreptate. Bun atunci asa ramane. Azi la 11 seara ne vedem in holul Cercetasilor. Ok

-Ok.

-Bun….aniliati-va. Vom intra peste cateva minute pe teren. Haideti sa gastigam!

-Deci…cine suntem noi? striga Josh in spatele meu?

-CERCETASI, strigara toti in cor.

-Nu v-am auzit. Deci  cine suntem noi?

-CERCETASI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

-Foarte bine. Hai sa gastigam.

M-am dus sa ma aliniez asa cum o faceam intotdeauna. In spatele lui Boston, langa Harry. Dupa noi venira toti ceilalti coechipieri. Chiar si el.

Cand s-a deschis poarta am avut un sentiment ca si cand cineva ar vrea sa ma atace. Desigur, ca deobicei Lee Jordan incepu cu numele noastre.

– BOSTON, POTTER, EVANS, WEASLEY.G, WEASLEY.F, CULLEN, …… sa speram ca Cecetasi nosrtii vor invinge echipa advearsa in cel mai popular sport al vrajitorilor. Ambele echipe au avut rezultate minunate la meciurile din sferturi si semifinala. Sa speram ca si acum vor fi aceleasi rezultate promitatoare.

Ambele echipe ne-am aliniat intr-un cerc in jurul profesoarei de zbor.

Dansa aruncase balonul ghiulea si meciul incepu. Gemenii Weasley zburara in spatele meu si a lui Harry. Boston zbura cat de repede putu in fata portii nostre, Angelina incerca sa prinda balunul ghiulea. Edward avea bata in mana si incerca sa le-o paseze gemenilor. Totul era o mare incurcatura pe teren. Viperinii faultau cat de mult se putea iar doamna profesoara dadea penaltiuri din loc in loc. Insa ceva mi se parea ciudat cu balonul ghiulea. Se tot tinea dupa mine si Harry. Amandoi incercam sa ne despartim dar nu puteai. Daca vroia unul dintre noi sa mearga in partea dreapta venea si te lovea. Eu am hotarat. Ma voi duce sub panioane. Cred ca acolo o voi putea pacali. Putea sa ma urmareasca pe mine iar Harry putea cauta hotoaica. Era un plan bun. Exact asa am si facut insa partea rea a fost ca nu am apucat sa merg decat 4 metri deoarece balonul rupea tot ce ii iesea in cale. Nu puteam sa las sa se intample asta. Am revenit din nou pe teren in cautarea hotoaicei. Cei de la Viperini erau aproape de ea. I-am cerut lui Harry sa ma impinga putin ca sa ajung la ea. Ma ridicasem in picioare pe matura si intindeam mana dupa ea dar in urmatoarea fractiune de secunda mana mi-a fost lovita de balonul care incerca sa ma loveasca de ceva vreme. Picasem de pe matura dar am simtit ca am luat ceva in gura. Interceptarea cu solul a fost una groaznica. Am aterizat si am dat cu capul de pamantul terenului de Vajhat. M-am rostogolit 6 metri in fata mea. Puteam auzii urletele de spaima pe care le aveau toti colegii mei chiar si profesorii. Intr-un final m-am oprit pe burta. Am stat asa cateva minute ca sa ma pot linisti. Reusisem sa intru in capul lui Harry si sai ii spun sa nu vina nimeni sa ma ajute ca ma puteam ridica si singura. Cand m-am linistit am simtit cum tot corpul ma doare. Eram ametita. Pe fata puteam simtii solul rece si umed al terenului. Era linistitor sa il simti. Stia ca nimic nu mai putea sa se intample dar am auziot un strigat infiorator.

-EMILY! AI GRIJA!

La auzul acelor cuvinte m-a trecut o spaima in tot corpul. M-am invartit in dreapta si am vazut cee ce putea sa mi se intample daca ramaneam nemiscata. Balonul ghiulea se lovea cu putere de sol. Scopul, sa ma loveasca pe mine sau sa imi rupa cateva oase din corp. Se inalta la sol si reveni din nou pe pamant dar de data aceasta eu nu m-am mai putut misca si mi-a aterizat pe piciorul drept, rupandu-l. Am simtit o durere groaznica si am urlat in gura mare de durere. Era groaznic. Balonul in general cand te loveste iti fractureaza ceva, dar cand se loveste cu brutalitate de tine este si mai rau. Am auzit o voce familiara in grupul de oameni care veneau spre mine. Acea persona rosti o vraja:

-Reducto! si balonul a fost distrus in sfarsit. Incercam sa imi misc piciorul dar degeaba. Era rupt. Doar Madam Pomfrey sau Carlisle mai putea face ceva cu el.

-Emily esti bine, ma intraba Angelina.

Am vrut sa ii raspund dar chestia din gura mea nu ma lasa. Am scuipat-o afara. Era hotoaica. Era sa inghit hotoaica!

-Nu, nu sunt. Mi-am rupt piciorul. Si cred ca si mana stanga.

-Emily, Emily te doare picioarul?

-Logic Ron, doar si l-a rupt. Spuse sarcastic Bonnie.

-Hai sa te ducem in aripa spitalului, sugera profesorul Flick.

Nu mai imi pasa de el picior ci mai degraba de horoaica pe care am prinso. Am castigat Cupa!

-Domnule profesor, eu as prefera sa aman la decernare.

-Bine dar dupa ce se termina te vei duce direct in aripa spitalului. S-a inteles, ma intreba profesoara de aritmatie.

-Ok. Aaaa…Harry imi dai o mana de ajutor ca sa ma ridic?

-Sigur ca da. Alerga spre mine si ma prinse de un brat. El alerga spre mine si ma prinse de celalalt umar. Harry ii arunca o privire urata dar se calma in scurt timp cand au reusit ssa ma puna pe picioare. M-au dus la Podium unde era Cupa pe care am castigat-o.

Domnul director ne inmana cupa cu sincere felicitari si cu o ,,insanatosire grabnica” catre mine.