capitolul 2-Vestea

            CAPITOLUL II. VESTEA

   M-am dus la usa de la intrare si am ridicat corespondenta, ca deobicei erau reclame, facuri….. dar era o scrisoare mai interesanta un plic galben cu o panglica si un sigiliu rosu. Am indesat scrisoarea in buzunar si am dus celelalte plicuri unchiului meu. M-am grabit sa ies afara ca sa ii arat lui Harry ce am primit. Spre surprinderea mea si el primise acelasi lucru.

 -Harry, oare de la cine sunt scrisorile acestea?

 -Ei bine scrie chiar pe ele. Hai sa aflam. Pe spatele plicului era scris cu litee de mana, un scris cu adevarat caligrafi, ,, Catre domnisoara Evans Jenniffer Emily” si expeditor,, Scoala de …-dar nu am apucat sa citest ca incapatanata de Eleonara imi smulse scrisoarea din mana si fugise cu ea la tatl ei. Acelasi lucru patise si Harry.

 -Mami, tati, uite ce a primit Emily!!! Alerga catre ei ca un copil mic care era entuziasmat de noii inviati ai parintilor la o petrecere. Nu puteai spune ca ea are doisprezece ani.

 -Eleonara, STAI!!! NUUU!! Nu le da scrisoarea! E a mea! Nu le-o da! Stai Eleonara! Stai!!!

 Dar era prea tarziu. Scrisoarea ajunse in mainile lor si nu mai puteam face nimic. Era prea tarziu. Spre mirarea si multumirea mea, ei nu pareau nervosi ca primeam o scrisoare ci mai degraba erau ingroziti. Au luat scrisoarea si au aruncat-o i foc. Era clar ca pe scrisoare scria ceva ce ei nu voiau sa aflu, dar nu im puteam da seama ce era. Parea ceva foarte important  deorece ei nu au facut niciodata fata aceea care daca te uitai atennt parea  o fiigura de intalnire intre doi oameni care nu s-au mai intalnit de doua zeci de ani si unul dintre ei ar fi omorat pe cineva din familia celuilalt.

 -Evans! Se rasti intr-un final unchiul meu la mine. Vei sta in camera ta doua zile  fara sa primesti mancare! Ma intrebam de ce faceau asta. Eu nu ma facut nimic rau.

 Dupa ce cele doua zile au trecut m-am indreptat spre usa si am gasit din nou scrisoarea galbena dra de data asta matusa mea o smulse din mana mea. Povestea se repeta cateva zile pana cand am vazut o suta d ebufnite care stateau afar pa capota misinilor din apropierea casei, pe acoperis, pe trtouar, pe gazonul proaspat tuns de unchiul meu ieri. Am observta ca si unchiul meu se uita pe fereastra socat de  ultimea de pasari din fata casei. Singurul lucru care ma intriga era ce cautau pasarile acelea acolo.

 Dar fara sa mai pot face ceva, un roi de scrisori intrara in cuitie postala care deja daduse pe afar de plina ce era, prin seminue intrara o tona de scrisori invadand astfel sufraageria mare si incapatoare din casa in care traiam de cand aveam un an.

 Unchiul meu era panicat la fel ca si matusa si vara mea. Care stateau pe canapele. In acel moment am simtit un nod ingat. Nestiin ce sa fac am alergat spre camera mea. Si atuci am sesizta ca aveam sansa sa i-au o scrisoare si exact asa am facut. Am luat o scrisoare si am insesato in buzunarul pantalonilol mei care se potriveau de minune cu jaketa de piele rosie pe care am primit-o cadou de ziua mea anul acesta de la Hermione si parintii ei. Ii iubeam foarte mule pe toti din familia Granger, erau oameni foarte buni la suflet. Daruiau oamenilor pe care ii indrageau lucruri speciale.

 Am alergat pe scari si m-am baricadat in camera. Am scos scrisoarea din buzunar si am inceput sa o citesc. Era acelasi scris caligrafic ca pe scrisoarea de acum cateva zile. M-am uitat uitat la numele expeditorului si scria : ,, Scoala de Farmece si Vrajitorii Hogwarts”. Am citit de 3-4 ori scrisoarea in care scria ca sunt acceptata la acea scoala.

 Am luat telefonul mobil de pe pat si am apasat tasta 3 pentru apelare rapida.

 -Alo! Harry ai primit si tu cumva o suta si ceva de scrisori prin posta via bufnita?

 -Acelasi lucru vroiam si eu sa te intreb! Chiar crezi ca suntem vrajitori? Intreba Harry pe un ton disperat.

 -Nu stiu! Habar nu am dar candeste-te putin. Toate lucrurile pe care le-am facut acum cateva zile lam zoo. Chestile alea nu le fac oamenii normali. Oamenii normali nu se uita la un locru care sa dispara dupa cateva minute de concentrare asupr obiectului aceluia. Gandeste-te! ii spuneam eu lui exasperata si invinsa de situatie.

 -Da, ai dreptate! Sau la chestia pe care a patit-o Hermione. Am sa o sun sa vad daca si ea a primit o scrisoare asemanatoare. -si imi inchise-.

 Am stat in liniste vreo ora pana m-a resunat.

 -Si Hermione a primit o scrisoare asemanatoare.

-Si acum ce face? intrebam eu aproape in soapta deoarece  am auzit pasi venind de la parter.

-Asteptam sa se calmeze apele si dupa aia ii intrebam pe unchii nostri de ce nee-au ascuns asta atatia ani

Si avea dreptate, asta era chestia care nea impiedicat sa luam scrisoarea de la ei. Nu au vrut sa aiba o nepoata care nu iesea din casa luni de zile si aoi brusc apare trei luni prin preajma lor. Dar asta era doar o teorie. Sau poate au mia intalnit persoane din astea si stiu cum se comporta la  distruge cine stie ce lucruri sau poate mai rau.

Am auzit o discutie legata de scrisorile buclucase si m-am grabit la parter ca sa ii intreb de ce au ascuns asa ceva de mine.

-Unchiule Christopher, de ce nu ati vrut de stiu chestiile legate de aceasta scoala?

-NU E TREABA TA! ACUM DUTE IN CAMERA TA. NU VEI MAI IESI NICIODATA DE ACOLO! NU CAT SUNT EU PRIN PREAJMA! NU VEI CUNOASTE PE NICI UNUL DINTRE CIUDATII DIN SCOALA ACEEA!!!! ACUM CARA-TE DE AICI!!! racni el la mine pana a ramas fara aer in plamani si fata i se facu de la rosie la mov, de la mov la neagra in doar cateva secunde.

Ma lua de brat si ma ducea cu forta in camera mea si ma incuie acolo.

Au trecut ore intregi de cand nu am auzit vreun pas prin casa pana cand am auzit o bubuitura la parter, puteam baga mana in foc ca usa se prabusise. Sunetul era prea puernic ca sa fi fost cineva care sa se fi impiedicat si sa fi picat. Am incercat toate lucrurile posibile ca sa descui usa dar se auzi doua cicanituri in usa de la dormitorul meu. Mi se facu un nod in stomac. Cred ca era un hot. Nici nu stiam cum sa ma apar da mite sa scap de un hot. M-am dat 10 pasi in spate si am lat veioza de langa patul meu mic. Si usa de la dormitorul meu se prebusise si se facu tandari. Am auzit niste pasi grabitit si vocea matusii mele care isi avertiza sotul ca un hot intrase la mine in camera. In fata mea statea un barbat inalt, care avea vreo doi metri inalrime, era grasut, cu parul cret si negru si mediu, la fel era si barba sa, ochii maro si mari, imbracat cu un palton maro si lung pana la podea. In mana stanga avea o umbrela mare si roz. Ea era indreptata inspre usa cazuta pe podeaua camerei mele.

Atunci am simtit ca nodul din stomac mi se mari cu fiecare secunda in care stateam nemiscata in fata atacatorului meu misterios. Pentru un moment ma gandeam daca ma uitam intens la el il va face sa dipara. Chiar daca uram familia cu care stateam sub acelasi acoperis nu puteam sa i las sa moara sau sa le fure lucrurile de pret din casa. Stiam ca nu imi vor multumi pentru asta dar macar stiam ca nu va trebui sa depun marturie impotriva atacatorului care acuma statea la doi metri departare de mine.

In urmatoarea secunda unchiul si matusa mea erau ijn spatele lui cu o bata de baseball in mana, iar in spatele lor statea Eleonara. Era speriata de moarte, tremura toata din cap pana in picioare.

Strainul se uita la mine cu ochii mari. Si ma intreba:

-Emily, lasa jos lamapa si hai sa vorbim. Nu vreau sa itit fac nici un rau. Stai calma, vreau sa vorbesc cu tine despre scrisorile pe care le-ai primit. In legatura cu scoala de Farmece si Vrajitorii Hogwarts.

Pentru un moment eram derutata. De unde stia el cum ma chema si mai important de unde stia cate scrisori am primit si de unde stia ca erau de la Hogwrts.

-De unde sti tu cum ma cheama? Nu te-am mai intalnit niciodata. Nici macar nu stiu cum te cheama.

-Ooo…dar mai intalnit cand aveai un an. Eu eram cel care te scapase din casa aceea in timp ce parintii tai si ai lui Harry erau zaceau mori in casa.

-Despre ce vorbesti? Parintii mei si ai lui Harry au murit intr-un accident de masina cand aveam eu un an. Ei asa mi-au spus.Si am aratat cu degetul spre unchii mei.

El se intoarese si se rasti la ei:

-ACCIDENT DE MASINA?! Nu i-ati pus ca parintii ei au fost omorati de un vrajitor negru?

-Unchiule, matusa…despre ce vorbeste? Voi stiati despre asta si mi-ati ascuns asta zece ani de zile? De ce ati facut asta?

-Sora mea -incepu matusa Amy sa spuna cu un aer dezgustat-…era favorita parintilor nostrii. Tot timpul ziceau : ,, Nu ca ii minunat sa avem un vrajitor in familie?” ,, E cea mai talentata la scoala”…. mie sincera sa fiu ma lua cu tremurat cand ma gandeam ce monstru aveam in familie. Auzi, pufni ea, vrajitoare.

-Ce vipera esti Petunia ii spusese Strainul din camera mea. Nu pot sa cred ca te gandesti doar la tine. Jenniffer si Jhosua au murit incercand sa o protejeze. La fel au facut si Parintii lui Harry. Ar trebui sa fi mandra ca esti sora nuai astfel de vrajitoare devodate ca Jenniffer.

Deci se pare ca si parintii lui Harry sunt mare vrajitori. As da orice ca sa aflu mai multe detalii despre moartea lor, dar nu cred ca acum este cel mai potrivit moment.

-Apropo… tu cum te numesti? Intrebai eu mai calma de data asta.

-Ma numesc Rubeus Hagrid, Pastrator al Cheilor si Paznic al Vanatului la scoala la care tu ai fost acceptata impreuna cu Harry. Dupa ce termin aici ma duc impreuna cu tine la Harry acasa ca sa ii dau si lui vestea.

-Si dupa aceea ce vei face?

-Ma voi asigura ca tu si Harry ajungeti la scoala cu tot ce va trebuie.

-Tot ce va trebuie? l-am citat eu.

-Adica rechizite…. mai bine vorbim pe drum ma cam grabesc. Hai! Nu te uita la mine, fa-ti bagajele si vino jos cu ele.

Eram foarte entuziasmata din doua motive. Primul: aveam sa plec de aici pentru cateva luni, departe de unchii mei si departe de diva casei si al doilea: Harry si cu mine ne vom putea face prieteni adevarati insfarsit.

M-am grabit cat de tare am putut si mi-am facut bagajele. Mi-am luat tot ce imi trebuia.

Am coborat ingraba pana la parter unde Hagrid ma astepta.

-Hagrid, sunt gata. Mi-am impachetat tot ce imi trebuie si mi-am luat si niste bani cu mine. Bani erau desigur economiile mele de alungul anilor. Familia Oller nu mi-ar fi dat niciodata bani de buzunar. Banii erau adunati de la zilele mele de nasterer cand cineva nu stia ce sa imi cumpere si imi dadea bani ca sa imi cumpar ce voiam de ziu mea.

-Ok! Acum hai sa mergem si la Harry. As dori ca tu sa astepti afara cat timp eu discut cu Harry. Nu as vrea sa se interpreteze ceva gresit.

-Bine am sa astept in liniste afara daca asa trebuie.

Hgrid si cu mine ne-am dus afara, nici nu m-am sinchisit sa le spun ,,la revedere” unchilor mei , dara mite Divei Casei.

Hagrid a intrat in jumatatea familiei Dursley si a ichis usa dupa el. Ma itreba ce gandea oare Harry dar nu imi putea da seama.

Am sta si am asteptat cand se auzi u senet in capul meu:

Ce? Parintii mei?

Eram complet speriata. De ce auzeam sunete in capul meu. M-am uitata in jur ca sa vad daca cineva se uita la mine si am observat ca era noapte, cred ca era unu noaptea sau ceva de genul asta. Am inchis ochii si am incercat sa aud din nou vocea stranie care se afla in capul meu.

Nu pot sa cred!!! Parintii mei au murit ca sa ma protejeze pe mine. La fel si parintii Emilyei?

De data asta am recunoscut vocea. Era vocea lui Harry cea care vorbea in capul meu. Ma intreban daca si el putea sa ma auda. Asa ca am incercat sa vorbesc si eu in capul meu.

Harry ma poti auzi?

Cine esti tu? Emily? Dar cum de te aud?

Nu stiu, si eu te aud. Nu stiu cum dar te pot auzi.

Ce ciudat!

Auzi…ce se intampla acolo? Hagrid nu prea ma lasat sa intru. Nu vroia sa se inertpreteze ceva gresit ca sunt eu acolo.

Ei bine…Unchiul Nernon si cu Hagrid se cearta intre ei in timp ce matusa Petunia il magaie pe frunte pe Dudley. Eu stau cu gura cascata si vorbesc cu tine, prin cap desigur.

Desigur. Dar tot nu imi inchipui cum de putem vorbi unul cu altul in minte. Nu prea pot procesa ce se intampla.

Dar ai putut procesa faza cu geamul de la zoo? Da ai putut! mi-o taia el.

Ce vrei sa insinuezi cu asta?

Vreau sa insinuez ca daca ai inteles chestia aia poti sa intelegi si asta.

Deci, vrei sa spui ca tu intelegi chestia asta?

Nu. Eu chiar nu inteleg chestia asta.

Atunci? De ce imi spui mie ca ar trebui sa inteleg chesti asta daca nici amcar tu nu intelegi?

Tu esti desteapta aici nu eu.

Dar tu esti mai mare decat mine!! exclamai eu catre el.

Cu aproape o luna. spunea el cu un ton amuzat

Nu contaza! O luna e o luna!

Acuma unchiul Vernon ii spune lui Hagrid ca poate sa faca ce vrea. Ca poate sa mearga cu mine unde o vrea. Acum imi spune sa imi fac bagajele.

Asta mi-a spus si mie

Bun acum incearca sa iesi din mintea mea si asteapta cuminte afar ca si cand nu s-a intamplat nimic in mintea ta.

Da, sa traiti!

Ne vedem afara.

Ok.

Asta chiar a fost ciudat. Se pare ca Hagrid nu statea pe ganduri cand ne-a pus sa ne facem bagajele.

-Bun, Harry, Emily sa mergem! M-am inors speriata. Nici macar nu am auzit ca Hagrid a pasit afara din casa.

-Aaa… Hagrid..unde mergem la ora asta? Si mai important cu ce mergem?

-Ei bine de asta sunt eu aici. Uitati-va foarte atent la miscarile umbrelei mele.

Ridica umbrela si aparu o lumina puternica. Scutura umbrela si aparu o motocicleta mare si albastra.

Hagrid? -intreba Harry ofensat- cum crezi ca vom intra toti trei aici?

Hagrid se intoarse spre noi si zambi. Dupa care flutura din nou umbrela lu mare si roz si aparu un cos in fata ghidonului.

-Deci, sa recapitulam…noi doi vom sta in cosul acela tot drumul pana la…?

-Pana la Londra, la Ceaunul Crapat.

-Pana la LONDRA? Dar Hagrid, ca sa ajungi la Londra trebuie sa treci peste Oceanul Atlantic!

Da este adevarat dar, noi vom trece in cateva ore. In doua trei ore.

-Doua trei ore? Hagrid, doua-trei ore si cred ca inghetam deasupra Oceanului!

-NU veti ingheta, o sa stati sub o patura.

-Aha! am exclamat amandoi.

-Haideti! Uracti-va si sa plecam!

-Imediat!

-Acum ca suntem gata , putem pleca.

-Hagrid? am intrebat eu putin curioasa.

-Da? Este ceva in nerergula?

-Ma intrebam…ce facem cu bagajele…le lasam aici sau ce?

-VAI! Da ai dreptate. Trebuie sa le punem in spate.7

Pentru o clipa am crezut ca glumeste. Cum sa pui bagajele acolo? Nici amcar nu incapeau. Dar..nici nu era loc sa le agheti pe amndoua. Abia apoi am sezizat ca lucrurile nu aveau sa fie normale tot timpul. Hagrid flutura din nou din umbrela sa si aparu in spatele morocicletei un grilaj de metal. Se pare ca Hagrid luase valizele tot cu ajutorul umbrelei si le puse in spate legandu-le cu o franghie.

-Acum suntem gata de plecare.

Am simtit cum se ianlta motocicleta catre cer si cand ajunse la doua sute de metri inaltme un nod in gat mi se puse. Trebuia sa fi nebun sa zbori deasupra oraselor cu niste copii in fata ta si niste bagaje in spatele tau. Dar nici nu am apucat sa termin ca motorul motocicletei scoase un sunet si incepuse sa se deplaseze cu o viteza de ma lipit de ghidonul imens al motocicletei. Privelistea era absolut superba. Miile de lumini care erau in Vegas se vedeau incredibil de la o inaltime mare. Hagrid avuse dreptate, cu viteza pe care o aveam drumul pe care il facem era de doua-trei ore. M-am adunat langa Harry ca sa ma incalzesc si am adormit. Se pare ca acesta era inceputul a ceva total nou pentru noi.